luni, februarie 24

The Green Leaf Book Club / Clubul de lectură "Frunză Verde"

No.4

Una dintre primele mele amintiri de ființă cu ochi, nas și dispozitiv de stocare a datelor, este dintr-o iarnă. Nu știu dacă este din primul sau cel de-al doilea an de viață. Mereu mi s-au părut așaaaa, aberante, teoriile cu ce și cât își amintesc copii mici-mici, și totuși (chiar) și eu îmi amintesc ceva. Ceva dinainte de a învăța să vorbesc și chiar dinainte de a ști despre mine.

Amintirea aceasta, după cum spuneam înainte să abeream, este dintr-o iarnă, dintr-o zi de iarnă cu muuuult Soare, așa cum numai albul zăpezii poate însori o zi. Sunt mulți copii și s-a construit un derdeluș lângă zidul blocului. La un moment dat zarva se amplifică și nu datorită vitezei săniuței sau faptului că zăpada este udă și intră pe după gât și alunecă pe spate. Nu, gălăgia este cauzată de găsirea unui arici. Probabil în goana lor de a aduce cât mai multă zăpadă pentru înălțarea derdelușului, copii au deranjat și vizuina acestei nevinovate creaturi.

Și gata. Atât. Asta este tot ce îmi amintesc.

Mult timp nu am procesat această întâmplare, așa cum ar face un om mare. Mult timp au fost numai senzații - mângâierea Soarelui pe obraji, lumina puternică, ciripiturile copiilor și cuvântul: arici, un arici, un arici!






One of my first memories as a creature gifted with eyes, nose and a data storage device, is of a winter day. I don't really know if that day belongs to my first or second year of life. This whole idea, that we can remember things from when we were babies, I'm a bit skeptical about it, even though I, too, seem to remember something. Something that happened before becoming aware of much, least of all a self.

This memory - as I started telling you before my thought slipped, is of a sunny winter day, brightened even more by the mountains of white snow.
I was surrounded by a lot of kids, most of them caught in the important work of creating a mound of snow so they could sled down on. Suddenly, they become even noisier, and it's not because of the speed at which the sled goes downhill or because the snow is wet and it gets on your back through that mischievous gap between your hat and your coat...it's because they found something. They found a someone: a hedgehog. Probably, while trying to gather all the snow from around the building they've disturbed the creature's den.

Aaaaaand that's about it. That's my first memory!

For a long time I haven't processed it like an adult would: how, why, who, where, but I've kept it simple, defined by feelings and sensations: the warmth of the Sun on my cheeks, the bright light, children's twitter and the word everyone uttered, shouted, spoke: hedgehog, a hedgehog, a hedgehog!


sâmbătă, ianuarie 25

ursul sociabil

Astăzi, în timp ce îmi luam porția zilnică de bloguri, s-a întâmplat să dau peste doi ilustratori ce s-au hotărât să ne anunțe (da, amândoi în aceeași zi) că - mai nou - au cont pe instagram și, dacă vrem și ne face plăcere, noi, cititorii respectivelor lor bloguri, le putem urmării acolo activitatea și etc.

Și adevărul este că și eu am cont de instagram, și, daca vreți, puteți să vedeți ce fac pe acolo (deși nu vă recomand, nu m-ați face decât să mă fâstâcesc și să mă cenzurez și să încetez să postez)*:

* hei, măcar sunt sincer!



...So I've got an instagram account! You can follow me here, if you like :)

marți, decembrie 24

Holiday cards

and now for something completely different: this year's Christmas cards!

I don't usually do Christmas cards - as in I don't make them myself and I don't give/send them either, but I guess everything must start somewhere...

It all started with the white bear on the red cardstock paper. It looked very peaceful and content, pretty much how the Holidays should feel (IMO).

I changed the paper and put him on watercolour paper, so the cardstock can actually fulfill its function: being the base for the card. Coloured in with watercolour pencils, outlined the important parts with a liner, added some embellishments with thread, sticky dots and white gel pen...and we're done!

Maybe next year I'll actually think ahead and have some of these ready and in the shop before the holidays. Maybe.

There's also a loot of space for improvement: positioning, materials, overall look. But, for my first Holiday cards I think they're fine.

the "green" bear


the "red" bear


the "blue" Christmas tree


the "red" Christmas tree


this one went to my brother; I kept it simple :) only collage, coloured pencil and gel pen