11.10.2010

Inspectorul Gigel / The Chief Inspector











Yay! Mai ţineţi minte asta? Da, au trecut 1, 2...cam 8 luni de când vi l-am prezentat prima oară pe inspector. Ei bine, în sfârşit e terminat! Şi nu-i aşa că e frumos?! Mhmmm, e elegant, are statură, graţie, o aură de putere şi mister ...oooo, ce inspector deosebit avem noi aici! Dacă aş fi pisică...eeeee... blushing

Inspectorul Gigel este Domnul Eiríkr, da, acelaşi motan care a inspirat şi numele acestu blog. He he, aş putea spune că este muza mea, nu?

Este Inspector pentru că este foarte curios, foarte interesat de a şti tot ce se întâmplă, se mişcă, miroase, face zgomot. Dacă nu trece pe la nasul lui, nu se poate!
Şi este un Gigel pentru că este obraznic, atât de obraznic! că îmi vine uneori să îl mănânc cu fulgi cu tot!

După cum puteţi concluziona, este un motan normal :)



It's been almost 9 months since I've started working on this piece. It's taken me so long because it was quite a challenge.
You see, I just wanted it to be perfect! Did it turn out that way? In my heart, it did. In your eyes..well..you tell me!

The Chief Inspector is none other than my cat: Mr. Eiríkr. Yes, it is the same tomcat that inspired this blog's name. He's my muse, you see?

I think he turned out quite the dashing fellow, respectable, mysterious and all round authoritative but silly, cute and fluffy in the same time.

I wanted to represent him this way because it reflects his inquisitive nature quite well.
He can investigate the nature of a piece of bread with butter and honey just as Sherlock Holmes resolves a murder mystery, and no activity, sound, motion or smell can escape his freckled nose and mighty whiskers!

P.S. hope you like the golden buttons and monocle. Gold is my new favourite colour...

8 comentarii:

  1. Inspirate desenele,bineinteles, trebuie sa existe pe undeva o sursa a inspiratiei,dar oricum tine cred de cercul fara granite a unei lumi secrete,unde ghinde care infloresc in loc de stele pe un camp cu papadii verzi.

    RăspundețiȘtergere
  2. am uitat sa scriu urmarea,deci-unde eram:)(...)papadii verzi, se cuibaresc la radacinile unor copaci centanari,cu crengi incurcate ,pe care poti sa tesi un firmament de lumini incandescente ,care se sting una cate una,pana ce ramane,bineinteles,o tacere hieratica,apoi intreaga fire adoarme ,infasurand si dezmierdand fiecare colt,fiinta,lucru,pas si sunet ratacite.

    RăspundețiȘtergere
  3. :) Mulţumesc pentru cuvinte şi imagini!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru putin..Insa, lasand poezia putin,in rostul ei,chiar sunt curioasa-care este intr-adevar sursa de inspiratie?bine,sigur ca nu ma astept la n raspuns concret,concret,dar au un farmec aparte,desenele si ma gandeam,daca poti sa-mi spui in cateva cuvinte ,nu stiu,ceva despre ele.In fine,nu-mi dau seama daca am reusit sa exprim ceea ce vroiam,dar,asta ar fi ideea.

    RăspundețiȘtergere
  5. hmmm...păi nu ştiu ce să zic, în afară de ceea ce am scris la fiecare desen. De cele mai multe ori încerc să explic cum şi de ce.

    Când eram urs mic, aveam o carte de glume şi poveşti vesele şi acolo am citit prima oară povaţa cu artistul care desena demoni şi zeităţi, în loc de oameni şi...cocoşi, pentru că tot timpul se găseşte cineva să comenteze şi să-şi dea cu părerea. Aşa şi eu, desenez chestii care nu există pentru că mă pricep cel mai bine şi nimeni nu poate zice că trebuie făcute altfel.

    Inspiraţia vine din ceea ce mi se întâmplă în fiecare zi.

    Acum ceva timp, prin oraş erau un afiş pentru o piesa de teatru (din păcate nu mai ştiu cum se numea): o ceaşcă imensă, cu un conţinut agitat şi un om în costum de baie, pe marginea ei, care se pregătea să sară. Am văzut afişul de multe ori, dar nu mi-a atras atenţia până într-o seara mizerabilă, ploioasă, când aveam treabă de umblat pe afară dar tot ce vroiam era să fiu acasă la căldură, cu o ceaşcă de ceai în mână. Aş fi vrut să mă desenez pe mine pe marginea ceştii dar nu stau atât de bine la desen. Am zis să închid ochii la tot ce se întâmplă - în loc să înjur şi să mă enervez pe oraşul asta urât cu gropile lui din asfalt şi de pe trotuare, cu şoferii nesimţiţi care te stropesc fără nici o remuşcare, să mă simt bine în pielea mea. Şi cine se simte bine în apă? Un brotac. Ta-daaaaaa! Şi aşa a apărut Ceaiul de după-amiază. Mda, ştiu că nu mai e atât de interesant când este explicat.

    "Urmăresc" câţiva ilustratori. Pe unii i-am găsit pe deviantART, pe alţii din blogroll în blogroll.

    Când pot, citesc poveşti înainte de culcare ca să visez frumos.

    Şi mai ales: când mi se dă ocazia mă comport ca un copil tembel pentru că de cele mai multe ori sunt un urs prea serios (când eram şcoler cineva care nu-mi ştia numele m-a poreclit Ursul care nu Zâmbeşte - m-a durut) şi prea multă seriozitate strică la sănătate.

    Dacă vrei, putem să ne prefacem că sunt o persoană intersantă cu tulburări psihice ce se scriu cu majuscule, o persoană care nu s-a maturizat niciodată şi care la fiecare obstacol al vieţii se retrage în perioada fericită din viaţa ei, când era copil şi nu avea griji şi tot ce simte şi trăieşte cu adevărat e văzut prin ochii acelui copil. Nu e adevărul dar e mai interesant :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a placut explicatia ta, faptul ca desenezi lucruri fantastice la care nimeni nu mai poate sa-si etaleze talentele de critica exhaustiva.
    Frumoasa povestea desenului cu ceasca de ceai.Sigur ca un brotac a fost cea mai buna alegere.:).
    Buna ideea cu cititul povestilor inainte de culcare.Si eu mai citeam,bine,intr-o vreme,mai demult,o groaza de povesti.Mai ales aveam mai multe carti din seria 1001 de nopti,de care nu ma mai saturam.A,sau era o poveste pe care nu o uit,ceva gen “omul care s-a nascut cu o carte in maini”.Ciudata asa povestea,dar cu atat mai fascinanta. Nu ma atrag in general adevarurile interesante,de dragul “interesantului”.Tulburari mai mici sau mai mari,nu psihice,dar asa,existentiale,cred ca avem toti intr-o anumita masura,si ne place sa ne refugiem in diverse grade,stadii ale vietii,,din trecut,uneori,fireste,si pt putin timp,de dragul normalitatii.
    Eu sunt cu fotografia,dar am mai desenat,aveam o carticica din asta cu zane,f fain facute,si mai ma inspiram de acolo.Oricum,imi plac mult ilustratiile.Apropo de asta,este un site ff fain cu ilustratori din M.Britanie,recenti. http://www.ukchildrensbooks.co.uk/

    RăspundețiȘtergere
  7. Oooh, nici nu ştii cât rău ai făcut cu linkul acela. Acum întreaga economie a ţării se va duce de râpă pentru că trebuie neapărat să frunzăresc puţin (în loc să muncesc).
    Mulţumesc frumos pentru tot.
    Şi spor la fotografiat! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu placere.Frunzarire placuta:)si spor la desen si tie.

    RăspundețiȘtergere

Helloooo!