30.10.2011

Friendship Never Fades






Acum aproape două săptămâni am ajuns acasă, am deschis o pungă mare de pufuleți, i-am mâncat cât de repede am putut, cu înghițituri de căpcăun, am stabilit și un nou record la "câți pufuleți crezi că pot băga în gură fără să mestec?" (R: mulți!) și m-am umplut de firmituri de pufuleți, aurii și dese, pe toată blana mea neagră de urs mic și întunecat.

Fără nici o legătură cu povestea de mai sus - sau poate că da? - în aceeași seară mi-am întins acuarelele și acrilicele pe masa din bucătărie și m-am apucat de mâzgâlit, dintr-un foc, fără să stau prea mult să planific, și nu m-am oprit până când nu am terminat - chiar dacă între contur și umplut cu culori am fost dat afară din bucătărie pe motiv că lumea vrea să găteasca cina!?

Ignorând și paragraful de mai sus: acrilice, acuarele, o vulpe mică, paletă cromatică restrânsă, o frunză verde, toamnă, frig, zgribulici.


Almost two weeks ago I got home, opened a big bag of puffs, ate them as fast as I could, ogre style, got a new record for "how many of these do you think I can fit in my mouth without chewing?" (A: a jillion!) and I got puffs crumbles - golden and plenty - all over my grim and frostbitten little bear fur.

With no connection whatsoever to the story above - or is there? - the same evening I got my tools out and all over the kitchen table and I started doodling. No plan, No sketches. And I doodled and doodled until I had it all done, even though there was this one moment between the making of the contour and filling it in when I was thrown out of the kitchen by reason of people cooking dinner - preposterous!

Let us ignore everything that has been written though because what matters is simple: acrylics, watercolours, a small fox, few colours, a green leaf. autumn, cold.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Helloooo!