în ultimul timp

alternez între a scrie în română sau engleză

mi-e lene să fotografiez desenele

pentru că știu cât de prost ies imaginile și oricât le-aș modifica, nu reușesc să le fac să arate decent

am dubii asupra semnăturii mele (Ursul Poet, Poet Bear sau felinaCristina)

am dubii asupra calității desenelor

Astăzi am luat patru dintre ele și le-am trântit pe podea. Nici nu m-am deranjat să le fotografiez drept. Acesta este un blog, nu o galerie, mi-am zis. Nici nu m-am deranjat să le fac fotografii de detaliu, nu văd rostul, nu e ca și cum contează.

Unele desene sunt mai vechi (începute în Decembrie trecut), altele mai noi (terminate acum 2 zile), dar nu contează.

Contează? Nu contează. Pentru cine să conteze? Păi nu știu, pentru nimeni, pentru că eu nu am un public țintă - și acesta este un alt lucru asupra căruia meditez în ultimul timp.

 Vise. O pisică a plecat la oraș să-și facă un viitor.

Am vrut să mai lucrez la partea cu decorul. Cetatea Soarelui? Poate. Unii zic că e prea greu acum și că masca nu se mai distinge. Eh, nu e ca și cum intră acușica subt tipar...

 Vise. Spee și zeul decăzut. "[...] în care un purice și un măgar sunt suflete pereche." Nu sunt sigur că este gata. Pe de altă parte, mai mult ar fi prea mult.

Și uneori îmi amintesc că beam ceai verde zilnic. I Miss Tea Drinking. Contează că spatele nu este lipit de peretele ceștii? Nuuuuuu! Eu vroiam doar să desenez flori, nu să fac studii.

P.S. Zilele acestea beau mai mult sunătoare și gălbenele. Rar soc, tei și mușețel